Dumnezeul păcii, care, prin sângele legământului celui veşnic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui şi să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.
Evrei 13:20, 21
Istoric Betania
Biserica Crestină Baptistă Betania din Sibiu a luat ființă în luna octombrie a anului 1982, la inițiativa vizionară a pastorului Beniamin Poplăcean. Noua biserică a apărut ca o necesitate în urma creșterii bisericii baptiste de pe str. Măgheranului, nr. 60.
Întrucât Beniamin Poplăcean era pastor la această biserică, dar in același timp păstorea și Biserica Creștină Baptistă de limba germană, care se afla pe strada Pielarilor, nr. 8, frații germani au acceptat înființarea unei noi biserici baptiste românești, care urma să aibă propriile servicii divine, în cadrul aceleași clădiri, însă la ore diferite de cele ale serviciilor bisericii germane.
Timp de 9 ani, serviciile divine ale acestor două biserici s-au desfășurat în paralel, respectiv două servicii ale bisericii germane și două servicii ale bisericii române. În perioada anilor 1990 – 1991, biserica germană s-a desființat în urma emigrării membrilor ei în Germania.
Odată cu plecarea acestora, întreg patrimoniul existent la acea dată a trecut în proprietatea bisericii române care a primit numele de Biserica Creștină Baptistă „Betania”. Numele ales se dorea să exprime dorința Bisericii de a-L avea pe Domnul Isus în permanență în mijlocul ei, asemănandu-se astfel casei din Betania, precum și de a avea parte de minunea învierii așa cum s-a întâmplat în Betania.
Biserica Betania este dedicată unității, libertății și dragostei în Isus Hristos.
Ce credem noi
01
Noi credem că Biblia
este Cuvântul lui Dumnezeu
Noi credem și mărturisim că Sfintele Scripturi ale Vechiului și Noului Testament sunt inspirate de Duhul Sfânt. Ele sunt Cuvântul lui Dumnezeu scris, o revelație dumnezeiască către neamul omenesc, sunt izvorul fără greș al conștiinței de Dumnezeu.
Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu scris prin inspirația Duhului Sfânt, este singura regulă și normă de credință și purtare în viața aceasta.
Biblia este singura autoritate în materie de religie; ea este suficientă pentru invățătura noastră. Astfel, nu este nevoie de sprijinul tradiției.
02
Noi credem și mărturisim că
este un singur Dumnezeu adevărat
Noi credem și mărturisim că este un Dumnezeu, Creatorul, Susținătorul și Stăpânitorul tuturor lucrurilor.
În Biblie descoperim pe Dumnezeu ca Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, cu desăvârșire una și nedespărțiți în ființa lor.
- Dumnezeu Tatăl
- Dumnezeu Fiul, Isus Hristos
- Dumnezeu Duhul Sfânt
03
Noi credem și mărturisim că
omul este creat de Dumnezeu.
Noi credem și mărturisim că omul este creat de Dumnezeu. Trupul omului – partea materiala – e făcut din țărână, iar natura spirituală a omului este din Dumnezeu dupa chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
Dumnezeu a făcut pe om fără prihană, perfect, dar nu desăvârșit, cu voință liberă de a alege binele sau răul.
Prin căderea în păcat, omul a căzut sub blestem și a devenit incapabil de a trăi voia lui Dumnezeu. Prin nașterea firească, fiecare moștenește sămânța păcatului, înclinarea spre rău, firea păcătoasă.
Omul fiind ființă liberă este răspunzator înaintea lui Dumnezeu de toate faptele, vorbele și gândurile sale. Toți oamenii trebuie să moară, iar după moarte urmează judecata și răsplătirea veșnică.
04
Noi credem și mărturisim că
omul a păcătuit
Noi credem și mărturisim că omul, creat de Dumnezeu după chipul și asemanarea Sa, pentru preamărirea Sa și o viață fericita în El, a fost ademenit de Diavol, devenind neascultător de porunca lui Dumnezeu, și astfel a intrat în lume păcatul și blestemul. Păcatul este lipsa de conformitate față de legea morală a lui Dumnezeu, fie într-o acțiune, dispoziție sau atitudine.
Universalitatea păcatului: toți oamenii sunt păcătoși.
Consecința păcatului: moartea spirituală.
05
Noi credem și mărturisim că mântuirea
este scăparea omului de sub urmările călcărilor legilor divine.
Noi credem și mărturisim că mântuirea este scăparea omului de sub urmările călcărilor legilor divine. Ea are de a face cu natura omului și cu faptele făcute de el. Omul nu se poate mântui pe sine. El nu se poate spăla de păcatele sale, nu se poate desvinovăți și nici nu se poate ascunde de pedeapsa pentru păcat.
Omul nu-și poate creea merite prin fapte bune ca să-și acopere trecutul vinovat și să dobândească mântuirea.
Mântuirea este prin harul lui Dumnezeu. Ea este un har care ni se dă gratuit, fără să o merităm. Faptele bune sunt roade ale mântuirii.
Mijlocul de mântuire este Domnul Isus, care a fost răstignit în locul nostru. Un alt mijloc (cruce, taine, Sfinți) nu există.
Această mântuire săvârșită pe cruce, care se poate primi in mod gratuit, e pentru toți oamenii, indiferent de rasă, naționalitate, sau clasa socială.
Pentru ca omul păcătos să se poată bucura de această mântuire, el trebuie să îndeplinească două condiții: pocăința și credința. Ele sunt întotdeauna nedespărțite. Pocăința înseamnă recunoașterea păcatului, părerea de rău pentru el, părăsirea lui și marturisirea lui în fața Domnului, adică întoarcerea la Dumnezeu (Luca 15:11-24). Credința înseamnă primirea de către păcătos a harului divin pe care îl oferă Dumnezeu în Hristos, spre mântuire și viața veșnică.
06
Noi credem și mărturisim că
nașterea din nou este regenerarea vieții.
Noi credem și mărturisim că nasterea din nou este regenerarea vieții, înzestrându-ne cu o dispoziție și atitudine duhovnicească Sfântă; ea cuprinde întreg caracterul, intelectul, sentimentul și voința. Astfel, fiecare păcătos, pentru a deveni un adevărat credincios, trebuie să fie născut din nou.
Prin puterea sa proprie omul nu se poate naște din nou, nu se poate schimba.
Fara nașterea din nou, toate încercările de a face fapte bune pe care să le răsplătească Dumnezeu în ziua judecății, de a trăi voia lui Dumnezeu, sunt falimentare, nu pot da nici un rezultat bun. Prin nașterea firească noi moștenim o fire păcătoasă care dă roadele păcatului. Suntem ca și un pădureț care nu poate să aducă roade bune. Oricât l-ai îngriji, tot poame pădurețe ar aduce. Numai altoirea este ceea ce poate schimba firea.
Nașterea din nou este lucrarea divină pe care o face Dumnezeu în viața păcătosului pentru a corespunde voinței Sale. Pentru ca un păcătos să fie născut din nou, el trebuie să se pocăiască și să creadă, adica să primească mântuirea prin har. Atunci Dumnezeu face lucarea nașterii din nou prin Cuvântul Său și prin Duhul Sfânt.
Nașterea din nou nu este o îmbunătățire a vieții, ci schimbarea radicală a vieții. Ea nu este schimbarea efectului, ci a cauzei determinante; nu este curățirea vieții exterioare, ci a vieții interioare.
Nașterea din nou ne dă calitatea de copil al lui Dumnezeu; ea ne face părtași firii Dumnezeiești, capabili de a trăi voia lui Dumnezeu. Ea este a doua fire în viața noastrî dupa cum prin altoire pădurețul nu este stârpit; el continuă sa existe, însă fără să i se dea posibilitatea de manifestare. Tot așa este și cu nașterea din nou; firea veche este răstignită – pusă în imposibilitatea de acțiune – iar firea noua crește și aduce roadă bună. Calitatea altoiului este cu totul deosebită de cea a pădurețului: în esența lemnului, în frunze și în fructe. Așa este și cu cel născut din nou: toate trebuie să arate calitatea lui de copil al lui Dumnezeu.
Prin nașterea din nou devenim moștenitori ai lui Dumnezeu. Dreptul la moștenirea veșnică este pe baza înrudirii noastre cu Dumnezeu. Cine nu este născut din nou nu este copil al lui Dumnezeu și nici nu are drept la moștenirea veșnică.
07
Noi credem și mărturisim că
totalitatea credincioșilor formează Biserica lui Hristos; Biserica Universală.
Noi credem și mărturisim, că după Noul Testament, totalitatea credincioșilor, fără deosebire de rasă, naționalitate, sau clasa socială, din toate timpurile, din cer și de pe pământ, formează Biserica lui Hristos; Biserica Universală. Această Biserică nu este o organizație pământească vizibilă, ci este organismul viu, spiritual, al celor mântuiți, adică a celor ce au crezut în Hristos și au fost născuți din nou.
în limba greacă, Cuvântul “Biserica” (ekklesia) a însemnat o adunare a celor chemați de acasă și de la afacerile lor ca să se ocupe de chestiuni de interes public. Acest cuvânt a fost adaptat pentru a numi nu numai Biserica Universală, ci și o Biserică locală, organizată și independentă, a urmașilor lui Hristos dintr-o localitate, care se întruneau pentru închinăciune.
Biserica locală, după învățătura Noului Testament, este unirea voluntară a unui grup de credincioși dintr-o localitate, născuți din nou și botezați pe baza mărturisirii personale a credinței lor în Domnul Isus Hristos – ca Mântuitorul lor – Ei se unesc la olaltă cu scopul de a se închina lui Dumnezeu, de a se zidi sufletește, de a se păstra curată credința și învățătura creștină – potrivit cu învățăturile Noului Testament – și de a colabora la propovduirea Cuvântului lui Dumnezeu.
La început Biserica se întrunea în case particulare.
Conducerea directă a Bisericii o are Hristos prin Duhul Sfânt. Nu recunoaștem grade ierarhice. Cei ce primesc anumite însărcinări sunt slujitori ai bisericii, nu stăpâni care să poruncească.
Dreptul de membru al Bisericii nu se moștenește, ci se primește în mod individual, prin nașterea din nou. Acceptarea în rândurile membrilor unei biserici locale se face în chip voluntar și personal, în urma botezului, pe baza mărturisirii credinței în Domnul Isus. Membrii între ei se numesc “frați” și sunt egali in drepturi și îndatoriri îndiferent de rasă, naționalitate, clasă socială sau pregătire educațională.
Organizația bisericii locale este făcută pe principiul democrației autonome.
Programul Dumnezeesc are ca scop stabilirea Împărăției lui Dumnezeu în inimile oamenilor, iar Bisericiile sunt mijloace alese de Dumnezeu pentru atingerea acestui scop. Bisericile au menirea de a proslăvi pe Dumnezeu, de a răspândi Evanghelia și prin părtășia frățească de a da creșterea spirituală necesară fiecărui membru în parte.
Echipa de slujire
Beniamin Poplacean
Pastor
Gheorghe Campean
Pastor
